Resurse educaționale – consiliere: Managementul învățării

Școlile sunt în continuare închise și experimentăm cu toții o
situație nouă în care familia are rol principal privind școala de
acasă. E bine că, în cele mai multe cazuri, cel puțin un părinte
poate supraveghea copiii. Dacă privim în trecut, când nu existau
școli (sau nu pentru toată lumea), copiii unei comunități învățau
lucrurile necesare viețuirii și dezvoltării lor ca indivizi într-un ritm
propriu, în cadrul comunității, de la părinți, bunici, vecini, bătrânii
satului, meșteri, preoți etc. Practicau un fel de homeschooling al
zilelor noastre, cu diferența majoră a accesului la informație și a
îndrumării pe care o fac cadrele didactice, deocamdată online,
până se depășește perioada pandemiei. Este greu, desigur, pentru
toți cei implicați în educație, dar nu și imposibil, cu condiția ca, până în acest moment, copiii să fi deprins a
învăța și a-și regla propria învățare fiind motivați intrinsec- pentru că le place să învețe, dar și prin faptul că
știu cum să învețe/ au deprinderi eficiente de studiu și strategii de învățare.
Un copil devine tot mai mult autodidact dacă învață singur, după indicații, recomandări bibliografice și
planuri de studiu, apoi adresează profesorului întrebări, solicită explicații, dialoghează, își confruntă
punctele de vedere proprii, emite păreri, opinii personale.
Specialiștii în psihologia învățării enumeră câteva reguli pentru un bun management al
învățării:
1. Înlăturați toți factorii ce favorizează și declanșează oboseala ori surmenajul. Alegeți un mediu
propice pentru învățare, care să vă mențină activi (pe scaun, la birou), cu cât mai puțini distractori (televizor,
telefon, zgomot) - se recomandă așezarea mesei de studiu astfel încât să se evite privirea directa spre ușă.
2. Abordați studiul pe domenii complementare, evitând solicitarea acelorași funcții și procese
psihice. De exemplu, se poate începe studiul la matematică timp de o oră, urmată apoi, după o pauza de
10 -15 minute, de învățarea la istorie.
3. Învățați extensiv (zilnic). Asigurați pauze de 10-15 minute între activități. Studiile experimentale
au arătat că cea mai potrivită este pauza activă: mișcare, nu jocul pe telefon.
4. Nu vă aglomerați creierul cu informații curente sau puțin semnificative și care pot fi păstrate în
agende, carnețele, telefon ș.a., astfel încât memoria să poată fi utilizată pentru sarcinile importante. Fiți cât
mai selectivi în reținerea informațiilor, iar când sunteți obligat să memorați ceva (formule, definiții etc.),
apelați la sisteme mnemotehnice (strategii de memorare).
5. Nu faceți mai multe lucruri în același timp, mai ales când sunt diferite ca natură (de exemplu, nu
priviți la televizor în timp ce învățați).
6. Organizați-vă masa de lucru, deoarece este știut faptul că dezordinea contribuie la distragerea
mentală. Păstrați pe birou un singur lucru, cel la care lucrați.
7. Respectați un regim optim între muncă și somn; somnul trebuie să dureze minim 9 ore și
asigurați-vă un regim alimentar rațional, echilibrat şi sănătos.
8. Dacă aveți în vedere un examen, nu recurgeți la mijloace farmacologice pentru sporirea eficienței
învățării decât la recomandarea medicului.
9. Structurați-vă programul de studiu. Stabiliţi perioade regulate pe care le destinaţi doar învăţării; de
exemplu, în fiecare zi, între orele 9-11, 17-19.
10. Stabiliți priorităţile; în momentele de activitate ce presupun maximă concentrare (cum ar fi
pregătirea unui examen) nu vă lăsați distrași de sarcini de importanță secundară.
11. Învățarea în condiții ușoare de stres și mobilizare este superioară învățării în condiții de relaxare
totală.

 12. Dacă simțiți că nu vă puteți concentra asupra unui subiect sau teme anumite, învățați-le pe părți
mici.
13. Începeți cu subiecte sau materii ușoare, după care treceți la cele mai dificile şi păstrați pentru
sfârșit ceva plăcut.
14. Stabiliți-vă un program de studiu pe care sa-l comunicați părinților.
15. Monitorizați-vă modul de utilizare a timpului (presupune alegerea momentelor propice pentru
studiu, evitarea amânării sarcinilor).
16. Folosiţi cât mai multe și variate canale de recepţionare a informaţiilor (văz, auz, scris) şi surse de
informare (manuale, fişiere, conspecte, notiţe, bibliografii, dicţionare, enciclopedii etc.). În general, în urma
unei activităţi de învăţare reţinem: 10% din ceea ce citim; 20% din ceea ce auzim; 30% din ceea ce vedem;
50% din ceea ce vedem și auzim în acelaşi timp; 80% din ceea ce spunem; 90% din ceea ce spunem şi
facem în acelaşi timp.
17. Faceţi sublinieri pe text, consultaţi cu atenţie tabla de materii, programa (pentru situația de
examen) şi astfel vă veţi forma o viziune de ansamblu asupra disciplinei. În matricea complexă a reuşitei
şcolare ponderea factorilor intelectuali este destul de însemnată, cca 50% din varianta rezultatelor şcolare
fiind pusă pe seama inteligenţei. Restul de 50% este pusă pe seama factorilor nonintelectuali de
personalitate, precum şi condiţiilor de organizare a activităţii şcolare.
18. Ar trebui să țineți cont de curba atenţiei pe parcursul unei zile/ săptămâni de activitate
intelectuală. Performanțele cele mai mari se înregistrează dimineața, între orele 9-11 și după masa, între
orele 17-21. Acestea sunt perioadele în care curba atenţiei atinge apogeul. Pe parcursul săptămânii,
performanțele cele mai ridicate se obțin miercuri și joi, iar cele mai scăzute luni și sâmbătă.

Câteva recomandări pentru părinți:

Relaţia dintre implicarea părinţilor şi succesul şcolar nu este unul direct. În acest sens, esenţial
este modul în care părintele reuşeşte să modeleze competenţa elevului. Aspectele concrete care fac parte din
atribuţiile părintelui sunt:

- managementul activ al mediului de învăţare al copilului;
- acordarea de sprijin şi încurajare şi evitarea presiunii exercitate asupra copilului pentru a obţine succes în
activitatea academică (motivul pentru care presiunea parentală pentru a stimula succesul academic la copii
este contraindicată este faptul că aceasta duce la scăderea motivaţiei intrinseci şi subminează procesul de
învăţare bazat pe propriile valori şi responsabilităţi ale copilului);
- ajutorul acordat la teme trebuie să vină în urma solicitării copilului (în caz contrar, acesta este perceput ca
o formă de control şi de subminare a încrederii în sine a copilului);
- abilităţile de bază ale părintelui care îi sunt necesare în acest proces de susţinere a copilului în procesul de
învăţare sunt cele de: înţelegere a sentimentelor copilului, comunicare empatică, bazată pe înţelegerea
emoţiilor, comunicare a suportului emoţional oferit copilului;
- asigurarea unui climat de siguranță și echilibru.

Bibliografie:

Băban, A., 2001, Consiliere educațională. Ghid metodologic pentru orele de dirigenţie şi consiliere, Editura
ASCR, Cluj-Napoca

Dumitru, I. Al., 2000, Dezvoltarea gândirii critice și învățarea eficientă, Ed. de Vest, Timișoara

Lemeni, G; Miclea, M., 2004, Consiliere și orientare. Ghid de educație pentru carieră, Ed. ASCR,
Cluj- Napoca

Prof. consilier școlar Mirela Căpățînă, CJRAE Constanța