Resurse educaționale – consiliere: „Consilierea copiilor – între mit și adevăr”

PAHARUL MEU CU EMOŢII

 Colorează conţinutul paharului după ce emoţii simţi ACUM.

 Foloseşte spaţiile libere pentru a scrie sau desena alte emoţii pe care le simţi.

GALBEN – fericire ROŞU – furie ROZ – speranţă MOV – teamă
PORTOCALIU – nerăbdare VERDE – încântat
ALBASTRU – supărat MARO –surprins

Prof. consilier școlar Elena Stambuli, CJRAE Constanța
Copilul care nu știa ce să facă...

„A fost odată un băiat care locuia cu mama sa. El şi mama sa erau amândoi săraci şi nu avea un tată, dar

nu îmi amintesc să fi ştiut vreodată care era motivul. Toată viaţa sa acest băiat făcuse ceea ce mama sa

îi spusese şi nu învăţase niciodată cu adevărat să-şi folosească propria minte. La prima vedere, poate

foarte mulţi părinţi ar fi încântaţi să aibă aşa un copil ascultător, însă aşa cum vom vedea, acest lucru

poate să nu fie întotdeauna de ajutor.

Exact de ce acest băiat nu gândea pentru el nu ştiu. Putem să încercăm să ghicim, ca de exemplu să

presupunem că mama sa gândise întotdeauna şi pentru el, sau se poate să fi fost prea speriat să

gândească singur, ori e posibil să-l fi paralizat gândul că ar putea face greşeli, sau se poate să fi fost pur

şi simplu mai uşor să facă ceea ce i se spunea ori poate nu a putut fi deranjat să gândească singur. Ar

putea fi foarte multe motive dar oricare ar fi fost acestea, aceasta era situaţia la momentul poveştii

noastre. Pentru că nu aveau prea mulţi bani, mama sa avea nevoie ca el să muncească pentru a o ajuta la

plata chiriei şi hranei. În fiecare zi, după şcoală şi la sfârşit de săptămână, pleca prin localitate

căutându-şi ceva de lucru.

Într-o zi de luni şi-a găsit de lucru la un depozit de construcţii, la aranjarea unor saci de ciment. A fost

greu dar era bine dezvoltat pentru vârsta sa şi la sfârşit a primit 50 de lei pentru eforturile sale. Cum

mergea spre casă, cu banii în mână, i-a scăpat şi vântul i-a luat repede, înainte ca el să aibă ocazia să-i

prindă. Când a ajuns acasă şi a povestit mamei sale ce s-a întâmplat ea l-a dojenit: „of, măi băiete”, a

spus ea, „trebuia să îi pui în buzunar”. „Promit că data viitoare voi face cum spui tu” a răspuns

băiatul.

Marţi el a găsit de lucru la magazinul de alimente. Era mult mai uşor decât să aranjeze saci de ciment,

dar nici recompensa nu a mai fost aşa de mare. La sfârşitul zilei, vânzătorul i-a dat o cutie de ciocolată

pentru eforturile sale. Amintindu-şi ce promisese mamei sale a parcurs lungul drum până acasă. Când a

scos cutia din buzunar pentru a o arăta mamei sale, ciocolata se topise. Din nou, mama sa l-a

certat: „Măi băiete, trebuia sa aduci ciocolata într-o pungă”. „Îmi pare rău mamă”, şi-a cerut scuze

băiatul „îmi voi aminti data viitoare să fac ce spui”.
Miercuri a primit o slujbă într-un magazin de animale. I-a plăcut să aibă grijă de animale, iar

proprietarul, văzând acest lucru, i-a răsplătit eforturile dăruindu-i o pisică. Amintindu-şi ce îi spusese

mama sa, băiatul a pus pisica într-o pungă şi a început să meargă către casă, însă pisica s-a căţărat rapid

afară din pungă şi a fugit. Când i-a spus mamei sale povestea, aceasta l-a certat din nou: „Copil

caraghios ce eşti, trebuia să îi legi o sfoară în jurul gâtului şi să o plimbi după tine”. Din nou băiatul

şi-a cerut scuze zicând „Îmi voi aminti data viitoare să fac ce spui”.

Ei bine, joi şi-a găsit de lucru la un măcelar. Când şi-a terminat treaba măcelarul i-a dat un picior de

vită. Băiatul s-a gândit că mama sa va fi încântată de eforturile sale, şi, făcând ce ea îi spusese să facă, a

legat o sfoară în jurului darului primit pentru munca sa şi l-a târât până acasă. Acasă până la el au mers

şi toţi câinii din împrejurimi, muşcând câte o bucată din carnea proaspătă. Când a ajuns acasă nu mai

avea decât un os. Mama sa, care începuse să îşi piardă răbdarea, l-a certat din nou: „Băiat caraghios ce

eşti, trebuia să o porţi pe umăr”. Încă o dată copilul şi-a cerut scuze şi a promis că data viitoare va face

cum spune ea.

Vineri nu mai era de lucru în oraş aşa că a ajuns să lucreze la o fermă dintr-un sat din împrejurimi. La

sfârşitul zilei, ţăranul i-a dat un măgăruş bătrân pentru eforturile sale. Amintindu-şi ce îi spusese mama

sa, a încercat să ridice măgăruşul pe umerii săi, dar a descoperit că este prea greu pentru puterile sale.

Văzând că nu se poate aşa, a încercat să-şi amintească celelalte îndrumări: „pune-l în buzunar” spusese

mama sa într-una din zile, dar măgăruşul era prea mare şi nu încăpea. „Pune-l într-o pungă” spusese

mama sa în altă zi, dar cum nu încăpea în buzunar, nu ar fi avut cum să încapă nici într-o pungă. Chiar

dacă ar fi reuşit, îşi amintea cum fugise pisica şi nu dorea să o dezamăgească pe mama sa din nou, în

felul acela. Poate că se putea să îl lege cu o sfoară şi să îl conducă aşa până acasă. Cu siguranţă, câinii

nu ar fi muşcat măgarul aşa cum o făcuseră cu piciorul de vită. Dar măgăruşul şi-a înfipt picioarele în

pământ, încăpăţânat ca un catâr, şi a refuzat să se mişte. Băiatul nu ştia ce să facă. Toate sfaturile

primite de la mama sa nu îl ajutau. Nimic din ceea ce îi spusese ea nu putea să îl ajute în situaţia în care

se găsea acum.”
Ce crezi că a făcut? Cum crezi că ar putea rezolva problema sa? Dacă ai fi în locul lui ce ai face ca să

duci măgăruşul acasă? Şi ce crezi că ar putea învăţa băiatul din situaţia în care este şi îi va fi util în

viitor?

Adaptat după 101 Healing Stories for Kids and Teens de G. W. Burns

Prof. consilier școlar Elena Stambuli, CJRAE Constanța