Dragi elevi,
Stimați părinți și colegi,
„Consilierea copiilor – între mit și adevăr”, „Paharul meu cu emoții” și „Copilul care nu știa ce să facă” sunt trei resurse educaționale oferite de colega noastră, prof. consilier școlar Elena Stambuli, pe care vă invităm să le accesați și să le valorificați, în această perioadă plină de provocări!
ÎMPREUNĂ VOM REUȘI!
ECHIPA CJRAE CONSTANȚA
Stambuli Elena_CONSILIEREA COPIILOR -ÎNTRE MIT ȘI ADEVĂR_CJRAE CT
Documente
Textul documentului extras automat · căutabil
PAHARUL MEU CU EMOŢII
Colorează conţinutul paharului după ce emoţii simţi ACUM.
Foloseşte spaţiile libere pentru a scrie sau desena alte emoţii pe care le simţi.
GALBEN – fericire ROŞU – furie ROZ – speranţă MOV – teamă
PORTOCALIU – nerăbdare VERDE – încântat
ALBASTRU – supărat MARO –surprins
Prof. consilier școlar Elena Stambuli, CJRAE Constanța
Copilul care nu știa ce să facă...
„A fost odată un băiat care locuia cu mama sa. El şi mama sa erau amândoi săraci şi nu avea un tată, dar
nu îmi amintesc să fi ştiut vreodată care era motivul. Toată viaţa sa acest băiat făcuse ceea ce mama sa
îi spusese şi nu învăţase niciodată cu adevărat să-şi folosească propria minte. La prima vedere, poate
foarte mulţi părinţi ar fi încântaţi să aibă aşa un copil ascultător, însă aşa cum vom vedea, acest lucru
poate să nu fie întotdeauna de ajutor.
Exact de ce acest băiat nu gândea pentru el nu ştiu. Putem să încercăm să ghicim, ca de exemplu să
presupunem că mama sa gândise întotdeauna şi pentru el, sau se poate să fi fost prea speriat să
gândească singur, ori e posibil să-l fi paralizat gândul că ar putea face greşeli, sau se poate să fi fost pur
şi simplu mai uşor să facă ceea ce i se spunea ori poate nu a putut fi deranjat să gândească singur. Ar
putea fi foarte multe motive dar oricare ar fi fost acestea, aceasta era situaţia la momentul poveştii
noastre. Pentru că nu aveau prea mulţi bani, mama sa avea nevoie ca el să muncească pentru a o ajuta la
plata chiriei şi hranei. În fiecare zi, după şcoală şi la sfârşit de săptămână, pleca prin localitate
căutându-şi ceva de lucru.
Într-o zi de luni şi-a găsit de lucru la un depozit de construcţii, la aranjarea unor saci de ciment. A fost
greu dar era bine dezvoltat pentru vârsta sa şi la sfârşit a primit 50 de lei pentru eforturile sale. Cum
mergea spre casă, cu banii în mână, i-a scăpat şi vântul i-a luat repede, înainte ca el să aibă ocazia să-i
prindă. Când a ajuns acasă şi a povestit mamei sale ce s-a întâmplat ea l-a dojenit: „of, măi băiete”, a
spus ea, „trebuia să îi pui în buzunar”. „Promit că data viitoare voi face cum spui tu” a răspuns
băiatul.
Marţi el a găsit de lucru la magazinul de alimente. Era mult mai uşor decât să aranjeze saci de ciment,
dar nici recompensa nu a mai fost aşa de mare. La sfârşitul zilei, vânzătorul i-a dat o cutie de ciocolată
pentru eforturile sale. Amintindu-şi ce promisese mamei sale a parcurs lungul drum până acasă. Când a
scos cutia din buzunar pentru a o arăta mamei sale, ciocolata se topise. Din nou, mama sa l-a
certat: „Măi băiete, trebuia sa aduci ciocolata într-o pungă”. „Îmi pare rău mamă”, şi-a cerut scuze
băiatul „îmi voi aminti data viitoare să fac ce spui”.
Miercuri a primit o slujbă într-un magazin de animale. I-a plăcut să aibă grijă de animale, iar
proprietarul, văzând acest lucru, i-a răsplătit eforturile dăruindu-i o pisică. Amintindu-şi ce îi spusese
mama sa, băiatul a pus pisica într-o pungă şi a început să meargă către casă, însă pisica s-a căţărat rapid
afară din pungă şi a fugit. Când i-a spus mamei sale povestea, aceasta l-a certat din nou: „Copil
caraghios ce eşti, trebuia să îi legi o sfoară în jurul gâtului şi să o plimbi după tine”. Din nou băiatul
şi-a cerut scuze zicând „Îmi voi aminti data viitoare să fac ce spui”.
Ei bine, joi şi-a găsit de lucru la un măcelar. Când şi-a terminat treaba măcelarul i-a dat un picior de
vită. Băiatul s-a gândit că mama sa va fi încântată de eforturile sale, şi, făcând ce ea îi spusese să facă, a
legat o sfoară în jurului darului primit pentru munca sa şi l-a târât până acasă. Acasă până la el au mers
şi toţi câinii din împrejurimi, muşcând câte o bucată din carnea proaspătă. Când a ajuns acasă nu mai
avea decât un os. Mama sa, care începuse să îşi piardă răbdarea, l-a certat din nou: „Băiat caraghios ce
eşti, trebuia să o porţi pe umăr”. Încă o dată copilul şi-a cerut scuze şi a promis că data viitoare va face
cum spune ea.
Vineri nu mai era de lucru în oraş aşa că a ajuns să lucreze la o fermă dintr-un sat din împrejurimi. La
sfârşitul zilei, ţăranul i-a dat un măgăruş bătrân pentru eforturile sale. Amintindu-şi ce îi spusese mama
sa, a încercat să ridice măgăruşul pe umerii săi, dar a descoperit că este prea greu pentru puterile sale.
Văzând că nu se poate aşa, a încercat să-şi amintească celelalte îndrumări: „pune-l în buzunar” spusese
mama sa într-una din zile, dar măgăruşul era prea mare şi nu încăpea. „Pune-l într-o pungă” spusese
mama sa în altă zi, dar cum nu încăpea în buzunar, nu ar fi avut cum să încapă nici într-o pungă. Chiar
dacă ar fi reuşit, îşi amintea cum fugise pisica şi nu dorea să o dezamăgească pe mama sa din nou, în
felul acela. Poate că se putea să îl lege cu o sfoară şi să îl conducă aşa până acasă. Cu siguranţă, câinii
nu ar fi muşcat măgarul aşa cum o făcuseră cu piciorul de vită. Dar măgăruşul şi-a înfipt picioarele în
pământ, încăpăţânat ca un catâr, şi a refuzat să se mişte. Băiatul nu ştia ce să facă. Toate sfaturile
primite de la mama sa nu îl ajutau. Nimic din ceea ce îi spusese ea nu putea să îl ajute în situaţia în care
se găsea acum.”
Ce crezi că a făcut? Cum crezi că ar putea rezolva problema sa? Dacă ai fi în locul lui ce ai face ca să
duci măgăruşul acasă? Şi ce crezi că ar putea învăţa băiatul din situaţia în care este şi îi va fi util în
viitor?
Adaptat după 101 Healing Stories for Kids and Teens de G. W. Burns
Prof. consilier școlar Elena Stambuli, CJRAE Constanța