Resurse educaționale – consiliere: Zidul din cenușă

ZIDUL DIN CENUȘĂ

de Geta Mocanu-Apostu, profesor consilier școlar CJRAE Constanța,
psiholog specialist în Psihologie educațională, orientare școlară și
vocațională

Activitatea propusă este gândită ca o strategie de prevenire a apariției depresiei prin
promovarea gândurilor raționale/sănătoase. Este o activitate care poate fi desfășurată și în mediul
online, atât de către psihologi, cât și de către cadrele didactice în cadrul orelor de consiliere
colectivă.

Competențe
 La finalul acestei activități, copiii vor fi capabili:
 Să explice apariția emoției – depresia, relaționând-o cu gândurile
iraționale/nesănătoase;
 Să dea exemple de gânduri iraționale care pot genera depresia;
 Să dea exemple de gânduri sănătoase/raționale alternative prin care se poate
evita depresia.
Tipul activității: predare – învățare
Durata activității: 50 de minute
Adresabilitate: copiilor între 6 și 12 ani
Materiale necesare:
 Coli de desen format A4, coli de scris
 Creioane colorate, creioane, hârtie colorată, foarfece
 Cutia cu unelte magice
 O veveriță din pluș
 Anexa I – Tableta copilului încrezător în sine, cu afirmații/gânduri
sănătoase/raționale, pentru evitarea stărilor anxioase și depresive.

Notă: această activitate vă prezintă desfășurarea detaliată a unei lecții. Veți primi sugestii
referitoare la întrebări pe care le puteți adresa copiilor „Δ și răspunsurile așteptate (între paranteze).

 Descrierea activității

Elevii sunt poftiți să așeze comod în scaunele lor, acasă (pentru mediul online) sau
în cerc, în mijlocul clasei, de o parte și de alta a povestitorului (profesorul). În mijlocul cercului
format, se așează instrumente de scris, creioane colorate, coli de desen format A4, foarfece și o
cutie colorată pe al cărei capac stă scris Cutia magică.
Profesorul îi roagă pe elevi să ia câte o foaie de hârtie și un instrument de scris sau
de colorat. Pe coala de scris vor nota sau vor desena tot ceea ce simt despre firul poveștii pe care
povestitorul le-o va spune.
Povestea a fost împărțită în opt părți distincte care acoperă cele șapte elemente de structură:
1. Contextul general și personajele (A) I
1.2. Contextul specific II
2. Credințele iraționale/ nesănătoase (B) III, V
3. Consecințele disfuncționale (C) II, III
4. Vocea raționalității – credințele V
sănătoase (D)
5. Consecințele funcționale (E) VI, VII
6. Învățătura / Tâlcul VIII
7. Funcția test VIII

Profesorul citește fiecare parte a poveștii, oprindu-se de fiecare dată pentru a pune
copiilor întrebări:
Partea I
„Δ - Cine este personajul principal al poveștii? (Petrișor)
- Unde are loc acțiunea? (Acasă la Petrișor, poate și la școală)
- Cine sunt personajele secundare? (Părinții)
- Cum era lumea lui Petrișor? Îi putem asocia o culoare? (Tristă, urâtă, respingătoare,
amenințătoare; neagră, gri, cenușie etc.)

Partea a II-a
„Δ - Care a fost reacția lui Petrișor la atmosfera de acasă? (s-a retras de lângă ceilalți, s-a
ascuns lângă sobă, a plâns, a încetat să mai fie vesel, a devenit foarte trist)
- Ce anume l-a făcut pe Petrișor să își construiască un zid de apărare? (cearta
părinților, violența celorlalți, frica de a fi bătut etc.)
- Cum s-a simțit Petrișor dincolo de zidul de cenușă? (în siguranță, singur, trist,
părăsit, neocrotit, lipsit de iubirea celor dragi, foarte trist, disperat etc.)
Partea a III-a
„Δ - Care erau gândurile lui Petrișor? (că merită ceea ce i se întâmplă, că nu poate
schimba nimic, că din cauza lui se certau părinții, că nu merita să fie iubit, că este groaznic/
de nesuportat ca nimeni să nu te iubească, că nu este bun de nimic, că este rău ... etc.)
- Voi ce credeți despre gândurile lui? (că sunt gânduri negative, că ar putea gândi
altfel, că atât știa el să facă/gândească etc.)
- Aici poate ar fi bine să continuați cu întrebări… ce fel de gânduri ar trebui să aibă
ca să nu se mai simtă așa? exemplificați

Partea a IV-a
„Δ - Cine era veverița? (prietena lui imaginară, vocea interioară, zâna cea bună, ajutorul
zânei fermecate, puterea de a reuși etc.)
- Cum a reușit veverița să îl facă să-i vorbească? (era prietenoasă, i-a vorbit frumos,
l-a înțeles, l-a ascultat, i-a arătat că poate ieși din ascunzătoare etc.)

Partea a V-a
„Δ - Ce i-a spus Petrișor veveriței? (că nu mai crede în nimic, că nu știe ce ar putea face,
că îi este frică să iasă din ascunzătoare, că nu are rost să încerce pentru că oricum nu va
reuși, etc.) aici puteți relua GI
- Cum i-a răspuns veverița? Este bine ce i-a spus lui Petrișor? ( i-a vorbit frumos, i-a
spus că îl înțelege, că este în regulă să fie trist și să se simtă singur, că este normal să
gândești așa când cei din jurul tău nu îți arată iubirea, dar că asta nu îl ajută la nimic, că ar
putea să cunoască și alte persoane care îi pot arăta afecțiune, care îl pot face să se simtă
valorizat, că ar putea avea o copilărie fericită dacă ar fi dispus să iasă din ascunzătoare etc.)
- Aici trebuie să aduceți în discuție gândurile raționale. Conform teoriei, ele ne pot
face să eliminăm emoția negativă. Puteți chiar să reluați GR pe care le spun copiii mai
sus.

Partea a VI-a
„Δ - Ce a învățat Petrișor de la veveriță? (să îți facă planuri, să analizeze mai multe
modalități de rezolvare, să ia decizii, să gândească pozitiv etc.) poate face toate astea, doar
dacă scapă de emoția negativă.

Partea a VII-a

„Δ - Cum a reușit Petrișor să iasă din ascunzătoare fără să fie rănit? (și-a schimbat modul
de a gândi și apoi a învățat să se organizeze, să-și facă planuri, să ia decizii, să treacă la
 fapte, să arate steagul alb al păcii, să nu se lase atras de cei aflați în conflict etc.)

Partea a VIII-a

„Δ - Cum arată viața lui Petrișor în finalul poveștii? Ați putea să asociați o culoare noii
vieți a lui Petrișor? (frumoasă, armonioasă, veselă, ca orice copilărie fericită etc.; albă,
albastră, roz, deschisă la culoare, cu multe cercuri și buline colorate, vesele etc.)

- Ce putem învăța, din această poveste, copiii? (Să învățăm să gândim sănătos! să
cerem ajutorul când ne simțim foarte triști sau foarte singuri, să vorbim mai mult cu cei de
lângă noi, să ne facem prieteni, să fim mai prietenoși etc.)

La finalul dialogului cu elevii, profesorul îi întreabă cum se simt după citirea
poveștii, oferindu-le posibilitatea să-și exprime emoțiile în legătură cu activitatea desfășurată
anterior.
Copiii sunt rugați să ia o altă coală de hârtie și să scrie sau să deseneze „uneltele” pe
care, Petrișor sau alți copii, le-ar putea folosi pentru a fi ajutați să depășească evenimente nefericite
cu care se pot întâlni pe drumul vieții. Pe măsură ce acestea iau ființă, ei sunt rugați să le așeze în
cutia magică, de unde vor extrage câte un cartonaș cu pastile psihologice cu afirmații/gânduri
sănătoase/raționale, pentru evitarea stărilor anxioase și a depresiei.

Profesorul se asigură că toți copiii au contribuit prin cuvinte sau desene la setul de
unelte magice din cutia cu același nume, având astfel produsele activității lor pentru evaluarea
sumativă a activității.

ZIDUL DIN CENUȘĂ

I. Odată, acum 8 ani, s-a născut un băiat cu păr bălai și ochi albaștri pe nume Petrișor.
A fost primit cu bucurie de toți ai casei. La început, totul era frumos, iar ei erau ocrotitori și
pașnici. Până într-o zi când a crescut destul de mare încât să priceapă ce se întâmpla în jurul lui,
când şi-a dat seama că era prizonierul războiului din propriul său cămin.
Trăia într-o lume plină de pericole și amenințări. Oameni plini de ură se răsteau unii la alții
iar lacrimile izbucneau la tot pasul. Uneori, trebuia să se ferească din calea obiectelor transformate
în arme de către cei pe care îi iubea cel mai mult pe lume.
Băiatul nu se putea apăra deoarece era mult prea mic pentru a şti cum să o facă şi nici nu
simţea nevoia să rănească oameni. Dar nu avea încotro. Trăia în plin conflict şi trebuia să facă ceva,
altfel ar fi putut fi lovit, rănit sau chiar ucis.

 II. Ori de câte ori cei din jurul lui se certau, se refugia lângă sobă unde era cald și unde își
imagina că își poate construi din cenușă un loc în care să se simtă în siguranță. Aşa că, a început să
înalţe ziduri de apărare în jurul lui, prin care era greu să pătrunzi cu privirea, sperând că acolo, în
acea ascunzătoare, nimeni nu îl va observa. Mai mult, de câte ori auzea zgomote amenințătoare, se
retrăgea în locul cel mai întunecat, doar aşa reușind să scape din calea răutăţilor care îl ameninţau.
Zidul înălțat era fără ferestre sau vreo ușă, iar deasupra avea un acoperiș gros, închis la culoare.
Când totul fu gata, obişnuia să stea ascuns acolo şi să nu facă nici un zgomot, doar aşa simţindu-se
în siguranţă.
Din cauza întunericului, cu greu îşi putea da seama de trecerea timpului. Se simţea foarte
singur. Războiul era prea înfricoşător pentru ca el să aibă curajul de a schimba ceva.
III. Nu ştia ce să facă. Poate că așa trebuia să i se întâmple. Poate că el era de vină pentru
toate astea. Încet, încet, dincolo de zidul de cenușă, se simțea în siguranță în lumea lui, singur și
trist, foarte, foarte trist…
IV. Într-o zi, o veveriţă mică începu să sape un tunel, făcându-și loc prin pereţii cenușii,
până la Petrișor. Ajunsă dincolo de zid, se tot învârtea pe ici pe colo, explorând. Băiatul deveni
interesat de micul animal şi îl întrebă timid:

- Cum de ai pătruns aici? Credeam că nimeni nu poate trece dincolo de pereţii ăștia
puternici, fără ferestre sau uşi.
- Nu fi prostuţ, spuse veveriţa. Întotdeauna există o cale spre interior, aşa cum întotdeauna
există o cale spre exterior. Tocmai când crezi că ai construit nişte ziduri foarte solide, îți dai seama
că, de fapt, nu sunt tocmai de nestrăbătut! Nu te simţi un pic singur aici? E mult prea întuneric şi
urât. Mi se pare mult prea trist....
V.- Da, e destul de rău aici, recunoscu băieţelul. Dar nu ştiu ce altceva aş putea face
pentru că sunt prins la mijloc, într-un adevărat război şi nu am unde să mă duc! Trebuie să rămân
aici unde mă simt în siguranță! Mi-e frică să plec. Oriunde aș merge ar fi la fel iar eu voi fi la fel
de trist. Am obosit să mai încerc. De fapt, nici nu-mi mai pasă.
- DESIGUR că există un loc în care poţi merge! a exclamat veveriţa. Nu peste tot sunt
războaie. Aici eşti prins doar într-o luptă. Dacă am putea ieşi de aici, ai putea ajunge într-un loc
unde nu sunt războaie.....Ar fi minunat să locuieşti altundeva! Ai putea învăţa să înoţi, ai putea face
sport şi ai face toate acele lucruri distractive pe care le fac copiii.
- Degeaba! Nu merit altceva! Nu sunt bun de nimic! De aceea ceilalți se poartă așa cu mine.
- Petrișor, îmi dau seama cât de neplăcut și dureros poate fi însă gândește-te, tu ai făcut tot
ce ți-a stat în putință să schimbi lucrurile însă oamenii mari au modul lor de a se exprima în fapte
sau cuvinte. Este în regulă să te simți singur sau să fii trist atunci când ceilalți, în lupta lor, nu își
găsesc timp și pentru tine.

 - Mă gândesc ca s-ar putea să ai dreptate. Când eram foarte mic și ei nu se certau, era așa de
bine! Îmi zâmbeau și mă făceau să mă simt iubit și fericit! Mi-ar plăcea să mă simt la fel și azi dar
îmi dau seama că le este greu să înceteze.
VI. Într-un târziu, după ce băiatul a ajuns la concluzia asta, el şi veveriţa s-au așezat şi

împreună, au început să se gândească la o modalitate de a-l elibera pe copil şi de a-l duce departe
de acele locuri care îl răneau. Au analizat mai multe planuri diferite. Mai întâi au luat în calcul
construirea unui tunel lung, care să îi scoată de acolo. Dar părea un volum de muncă îngrozitor de
mare şi le era teamă de posibilitatea vreunei surpări. Apoi s-au gândit să răzbată cumva până afară,
după care să o rupă la fugă cât de tare ar fi putut, având la ei doar speranţa că nu i-ar fi lovit nimic
și nimeni. Dar nici acea idee nu părea una prea bună.
La un moment dat, veveriţa l-a întrebat pe Petrișor:
- Ştiai că oamenii ţin un steag alb ridicat atunci când vor să facă pace? În tot acel timp luptele sunt
oprite, deoarece este vorba de un semn internaţional pentru încetarea temporară a conflictului. Se
ştie că cei care ţin ridicat acel steag alb nu sunt deloc periculoşi şi nu intenţionează să-i rănească pe
ceilalți. Atunci, poţi trece prin zone de conflict fără să fii rănit în vreun fel!
VII. Tinzând să dea crezare veveriței, băieţelul căută o bucată de material alb pe care îl
anină în vârful unui băţ lung. Aşeză veveriţa în buzunar şi, temător, ieşi în afara zonei lui de
siguranţă, începând să fluture steagul cel alb şi păşind șovăitor, apoi din ce în ce mai repede și mai
sigur. Micul animal îl ghidă pe calea cea mai scurtă, pentru a ieși cât mai curând din acea zonă de
conflict. Cei care se luptau îl zăriră şi încercară să îl atragă fiecare de partea lui, dar băiatul nu dori
să se implice în jocul lor. Refuză să le devină complice, un războinic înverşunat care să se avânte
în iureşul fiecărei lupte. Era prea obosit şi sătul de atâta luptă și de ură. Se săturase şi de acele
ziduri care îl ţinuseră în siguranţă dar prizonier, singur şi trist.
VIII. Băiatul continuă să meargă înainte, până când ajunse într-un loc în care nu erau deloc
războaie. Nu erau nici lovituri, nici vorbe urâte şi nici lupte crâncene. În acel loc întâlni oameni
care se arătară foarte bucuroşi să-i poarte de grijă, să îi dezvăluie ce însemna de fapt veselia,
învăţătura şi iubirea.
Băiatul învăță multe lucruri folositoare, atât despre sine, cât şi despre noua lume în care intrase.
Dar cea mai importantă învăţătură pe care acei prieteni noi i-au oferit-o a fost cum să se ţină
departe de războaie, pentru a nu mai fi nevoit să construiască ziduri de protecţie în jurul său.

Află că era în regulă să fie supărat, chiar trist însă asta nu însemna că este lipsit de valoare
sau că lumea îl va privi diferit din acest motiv. Mail mult decât atât, ori de câte ori vedea un copil
trist, îl lua de mână zâmbindu-i și încercând să îi arate că în lume există și bunătate, bucurie și
prietenie adevărată.
De atunci încolo, băiatul a acumulat tot mai multe cunoştinţe despre încrederea în sine,
despre dragostea de sine şi despre ce înseamnă de fapt înţelegerea dintre oameni. Iar lumea a
devenit pentru el un loc care l-a ajutat să uite amintirea războaielor demult apuse.
Era cea mai bună lume cu putinţă!

Adaptare după Băiatul din perete – autor Nancy Davis, Phd,
Povești terapeutice, partea a II-a, editura Midoprint, Cluj-Napoca, 2011

ANEXĂ

TABLETA COPILULUI ÎNCREZĂTOR ÎN SINE

 Încearcă să renunți la gândirea negativă despre tine – Dacă ești obișnuit să te concentrezi pe ceea ce
nu poți, începe să te gândești la ceea ce știi și poți să faci. În fiecare zi, scrie trei lucruri despre tine care
te fac fericit.
 Propune-ți să faci cât poți de mult – În loc să te lași copleșit de gândul că poți mai mult, propune-ți să
faci ceea ce îți place.
 Privește greșelile ca pe unelte de învățare – Acceptă că faci greșeli pentru că toată lumea face.
Greșelile fac parte din învățare. Amintește-ți că talentul unei persoane se dezvoltă în mod constant și
fiecare excelează în ceva - este ceea ce îi face pe oameni interesanți.
 Încearcă lucruri noi – Implică-te în activități diferite care te vor ajuta să intri în contact cu talentele
tale, de care te vei fi mândru mai târziu.
 Recunoaște ce poți schimba – Dacă te nemulțumește ceva la tine ce poți schimba, începe de astăzi.
Dacă e ceva ce nu se poate schimba (cum ar fi înălțimea ta), începe să te iubești așa cum ești.
 Fixează-ți obiective – Gândește-te la ceea ce dorești să realizezi, apoi fă-ți un plan. Ocupă-te de planul
tău și urmărește-ți progresul.
 Fii mândru de opiniile și ideile tale – Nu-ți fie teamă să le exprimi.
 Contribuie la ceva – Ajută-ți un coleg de clasă care are probleme, oferă-te voluntar pentru o cauză
nobilă. Sentimentul că faci diferența și că îți oferi ajutorul poate face minuni pentru a-ți îmbunătăți
stima de sine.
 Fă mișcare! – Exersând te eliberezi de stres, te simți mai mulțumit și mai fericit.
 Distrează-te! – Petrece timp cu persoanele dragi ție și fă ceea ce iubești. Relaxează-te !